Premiul Pritzker – echivalentul Nobelului, dar în arhitectură – merge anul acesta la arhitectul chinez Liu Jiakun, pentru modul în care lucrările sale integrează stilul de viață în proiectele arhitectonice. Provenit din a doua cea mai populată țară a lumii, arhitectul pare să fi găsit formula compatibilității între extinderea urbană ca urmare a creșterii populației și nevoia de a locui în spații nu doar utile, ci și frumoase. Ceea ce i-a adus lui Liu Jiakun cea mai importantă distincție din arhitectură este abordarea diferită în privința funcțiilor pe care le au comunitățile urbane. Orașele actuale tind să separe aceste funcții însă el pune problema total opus, susținând un echilibru care să permită integrarea tuturor dimensiunilor vieții urbane, spune Alejandro Aravena, președintele juriului și laureat al premiului Pritzker in anul 2016. Într-o lume care tinde să creeze periferii lipsite de personalitate, el a găsit o cale de a construi amplasamente care țin loc de clădiri, infrastructură, ansamblu peisagistic și spațiu public totodată. Proiectele sale oferă indicii relevante pentru cum să facem față provocărilor urbanizării, într-o eră în care orașele cresc rapid. Alejandro Aravena, președintele juriului Pritzker 2025 Proiectele de arhitectură ale lui Liu pun în opoziție istoria și modernismul, utopia și existența zilnică, colectivismul și individualitatea, arătând cum această artă poate să se transforme într-o celebrare a vieții cetățenilor obișnuiți. Cine este Liu Jiakun S-a născut în China, în 1956, iar prima sa opțiune nu a fost arhitectura, ci a fost atras de scris, pictură și poezie. A ajuns să studieze arhitectura și să lucreze, după absolvirea în 1982, la Academia de Design Arhitectural din Chengdu, dar modul de lucru al celor din jur i s-a părut mult prea rigid. A renunțat total la arhitectură pentru zece ani, timp în care, printre altele, a locuit în Tibet, a practicat meditația, a pictat și a scris romane de ficțiune. În 1993, participarea la o expoziție îi reaprinde interesul pentru arhitectură, astfel că a revenit la o carieră care i-a adus acum cea mai înaltă recunoaștere. “Arhitectura ar trebui să dezvăluie ceva – ar trebui să abstractizeze, să distileze și să facă vizibile calitățile inerente ale populației locale. Are puterea de a modela comportamentul uman și de a crea atmosferă, oferind o senzație de liniște și poezie, evocând compasiune și milă și cultivând un simț al comunității”, afirmă Liu. Laureatul premiului Pritzker 2025 construiește în zone urbane în care nu există luxul spațiilor largi, modelând o relație atipică între densitate și spațiu deschis. Nu promovează un stil anume, ci o urmează o strategie pe care o adaptează fiecărui proiect, conform tipologiei specifice și nevoilor de locuire. Uneori, depistează și include mai multe tipologii în cadrul aceluiași proiect, construind spații care să susțină nevoile specifice ale comunităților în schimbare permanentă. Ce construiește laureatul Pritzker În proiectele sale, Liu își demonstrează aprecierea față de cultură, istorie și natură, oferind confort beneficiarilor prin interpretarea modernă a arhitecturii clasice chineze. West Village este un proiect finalizat în 2015, în provincia sa natală – Chengdu. Un ansamblu rezidențial cu cinci etaje, care contrastează vizual cu matricea specifică ansamblurilor mijlocii și înalte. Un perimetru deschis și mărginit totodată, cu piste pentru bicicliști și pentru pietoni învăluie un oraș în sine, în care îți au loc activități din diferite domenii – afaceri, cultură, sport. West Village, Foto: Qian Shen Photography West Village, Foto: Qian Shen Photography West Village, Foto: Qian Shen Photography Departamentul de Cultură al Institutului de Arte Frumoase din Sichuan (finalizat în 2004) reprezintă o soluție alternativă de maximizare a spațiului, cu etaje superioare extinse în afara clădirii, pentur extinderea spațiului util pe o amprentă la sol îngustă. Departamentul de Sculptură, Institutul de Arte Frumoase Sichuan, Foto: Arch-Exis Departamentul de Sculptură, Institutul de Arte Frumoase Sichuan, Foto: Arch-Exis Acoperișul plat de la Muzeul Imperial Kiln din Suzhou și pereții fereastră ai Pavilionul Lancui din Egret Gulf Wetland (Chengdu, China 2013) reimaginează forma vechilor pavilioane întâlnite în arhitectura de acum câteva milenii. Museum of Clocks, Jianchuan Museum Cluster, Foto: Bi Kejian Museum of Clocks, Jianchuan Museum Cluster, Foto: Bi Kejian Balcoanele etajate ale clădirii Novartis din Shanghai sunt reminiscențe ale turnurilor vechilor dinastii. Muzeul Sculpturilor de Piatră din Luyeyuan este inspirat de grădinile vechi chinezești, punând ân echilibru apa și piatra pentru reconstruirea unui ambient natural. Novartis (Shanghai) Block – C6, Foto: Arch-Exist Novartis (Shanghai) Block – C6, Foto: Arch-Exist Bazate pe credința că relația umanității cu natura este reciprocă, clădirile sunt în simbioză cu împrejurimile. Flora și fauna locale apar în proiectele lui Liu Jiakun: pavajul permite creșterea ierbii, bambusul poate fi cultivat în moduri noi, iar plafoanele sunt astfel proiectate încât să lase loc copacilor plantați cu mult înainte de începerea construcției. iu Jiakun este al 54-lea laureat al premiului Pritzker. El își va primi premiul în cadrul unei ceremonii ținute în Emiratele Arabe Unite, la Muzeul Luvru Abu Dhabi – clădire proiectată de un alt arhitect laureat Pritzker, Jean Nouvel. Distribuie articolul pe: