Simplitatea locului ca reflecție a sufletului: reședința Papei Francisc vorbește despre modestie și credință

Vaticanul poate fi văzut drept un loc emblematic pentru exprimarea prin artă a legăturii dintre om și divinitate, îmbrăcând un spațiu fastuos și în care credința este rostul vieții de zi cu zi. Dar pentru Papa Francisc, smerenia a fost mai importantă decât fastul. Lumea a primit o lecție de modestie și credință inclusiv prin alegerea reședinței Papei Francisc, alta decât Palatul Apostolic, locuința tradițională a tuturor predecesorilor săi.

Fastuoasele apartamentele papale de la Vatican – neocupate în pontificatul lui Francisc

Palatul Apostolic de la Vatican cuprinde apartamentele papale, capele, birouri, o parte din muzeul de la Vatican, având 1.400 de încăperi și o suprafață totală de peste 55.000 mp, cu vedere panoramică asupra Pieței Sfântul Petru.

Ansamblul este un adevărat monument arhitectonic în sine, dincolo de operele pe care le include. Capela Sixtină – decorată cu fresce la care au lucrat mari pictori ai Renașterii precum Michelangelo sau Boticelli -, este doar unul dintre exemple, la care se adaugă apartamentele Borgia sau Camerele lui Rafael.

Bazele Palatului Apostolic au fost puse în secolul al V-lea, în apropierea Piețșei Sfântul Petru, ca locuință alternativă pentru papă, fiind ulterior extinse spre locația actuală. Cea mai mare parte a construcției așa cum este acum a fost edificată între anii 1471 și 1605, iar faptul că șantierul a traversat mai multe perioade arhitectonice face ca ansamblul să includă elemente din mai multe stiluri: de la renascentismul italian și până la baroc și neoclasicism.

De la reconstrucția sa de către Papa Sixtus al V-lea, în secolul XV, palatul a devenit locuința oficială a Sfântului Pontif. Și totuși, nu aceasta a fost reședința Papei Francisc, trecut în lumea celor drepți în a doua zi de Paște. El a ales o locuință mult mai modestă, reconstruită în scop utilitar de către Papa Ioan Paul al II-lea: Domus Santa Marta.

Reședința Papei Francisc și istoria ei umilă

Domus Santa Marta este o reședință în stil modern, reconstruită în Vatican în 1996, în perioada pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, drept casă de oaspeți pentru clericii veniți pentru a participa la conclav ori cu alte treburi bisericești. Și-a primit numele după Sfânta Marta din Betania, menționată în Noul Testament drept sora lui Lazăr, în căror casă a stat Isus Hristos.

Clădirea – ridicată pe latura de sud a Pieței Santa Marta de la Vatican – se află pe locul unui așezământ medical construit în 1891 și folosit pentru îngrijirea localnicilor din două cartiere istorice ale Romei, dar și ca loc de cazare pentru pelerini, iar ulterior pentru membrii Gărzii Elvețiene și pentru preoți. În 1901, a fost conectat la electricitate, iar un an mai târziu clădirea a fost extinsă, fiind construită și o capelă.

În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea a adăpostit pe rând refugiați, evrei, ambasadori ai țărilor care rupseseră relațiile diplomatice cu Italia, fiind practic un loc unde sprijinul față de semeni s-a exprimat în cel mai practic mod. Ulterior, s-a transformat în centru de îngrijire pentru preoții seniori, fiind folosită și ca reședință ocazională de către clericii sosiți la Vatican pentru conclav, dar și de angajați ai Vaticanului.

După ce a participat chiar el de două ori la conclav și a fost găzduit în acel loc, Papa Ioan Paul al II-lea a adus schimbări în funcționarea Casei Marta – cum mai este numită reședința – și s-a început un proces de transformare.

Costul lucrărilor a fost evaluat la 20 de milioane de dolari, din care 13 milioane asumate inițial de un om de afaceri american, în baza unei înțelegeri care implica și vânzarea unor copii de artă în Statele Unite. Înțelegerea a picat însă, iar arhitectul propus de omul de american pentru acest proiect a fost înlocuit cu un italian – Giuseppe Facchini, care a proiectat și alte elemente la Vatican, nu doar o parte din noua Casa Marta.

În momentul de față, clădirea cu cinci etaje cunoscută drept Casa Sfânta Marta include 106 suite, 22 de camere single și un apartament, fiind administrată de ordinul Fiicele Carității, societate apostolică pentru femei din sânul Bisericii Catolice și asigurând servicii descrise adesea drept confortabile, dar nicidecum de lux.

Aceasta a fost reședința Papei Francisc timp de 12 ani, aici a ales Suveranul Pontif să locuiască, în locul apartamentelor din fastuosul Palat Apostolic, continuând să facă, prin propria existență într-un loc umil, un apel la smerenie, înțelegere și unitate în credință.

12 ani de viață discretă în inima Vaticanului

De la alegerea sa și până în momentul morții, în 21 aprilie 2025, reședința Papei Francisc a fost Suita 201 din Domus Santa Marta – o cameră mai mare și cu un living mai spațios, suficient de mare pentru a primi oaspeți aici. S-a mutat aici din camera ce-i fusese atribuită prin tragere la sorți, înaintea participării la conclavul în care a fost ales, în 13 martie 2013.

De atunci, Papa Francis și-a început mereu ziua luând masa în sala de mese comună și cu liturghia de la 7 dimineața, în capela principală a reședinței.

Iar pentru cineva precum Papa Francis, prezența în jurul său a personalului de întreținere de la Vatican nu a fost ceva inimaginabil, începând cu liturghia de dimineață ținută la scurt timp după alegerea sa, când grădinarii și personalul de curățenie și întreținere de la Domus Santa Marta i s-au alăturat pentru prima oară Sfântului Părinte.

Aceasta a fost, timp de 12 ani, casa Papei Francisc – un om care a căutat să reformeze Biserica Catolică și să o aducă mai aproape de oameni și de realitățile momentului, aducând în discuție subiecte tabu și asumând – în ciuda contestațiilor – toleranța și recunoașterea propriilor greșeli ca dovadă a iubirii creștine.

Iar prin propriul exemplu, refuzând luxul și izolarea pe care Palatul Apostolic asigurate de secole înalților prelați, a consacrat statutului de Sfânt Părinte un standard pe care, indiferent cine-i va succeda, o lume de oameni simpli se așteaptă să-l păstreze.