Cele mai frumoase 10 biblioteci care-ți bucură și ochii, nu doar mintea

Cartea tipărită cunoaște începutul unei vieţi noi. Mulţi preferă să citească pe ecrane digitale ori să asculte audiobook-uri în căşti, dar s-au înmulţit cluburile de carte, iar iubitorii mirosului de cerneală pe hârtie se înghesuie să participe. O bibliotecă proprie, cu rafturile pline de cărți pe care le și citești devine un respectat semn de bogăţie în ochii prietenilor – nu doar materială, ci şi spirituală.

Există însă şi biblioteci publice în care cititul poate fi încă şi mai plăcut minţii şi ochiului sau care merită o vizită turistică, într-o vacanţă. Avem câteva exemple din acest top de mai jos, care nu avem pretenția însă că ar cuprinde atâtea edificii câte ar merita să fie menționate aici.

1. Biblioteca Regală Portugheză din Rio de Janeiro (Brazilia)

Oază de linişte şi frumos în centrul vechi al tumultuosului oraş sud-american, această sală de lectură publică a fost construită în sec. al XIX-lea, de către imigranţi portughezi. Primeşte şi în zilele noastre câte un exemplar din fiecare carte publicată în Portugalia, ceea ce face ca ea să adăpostească acum peste 350.000 de volume.

Este drept, toate cărțile sunt digitalizate şi ar putea fi accesate de pe un calculator, însă ar fi păcat să ajungi în zonă şi să ratezi desfătarea pe care o dăruiesc ochiului rafturile din lemn ridicate până în tavan (la 23 metri înălţime) şi înţesate cu cărţi, candelabrul masiv, vitraliile şi toate celelalte detalii şi ornamente în stil gotic-renascentist care îmbogăţesc viziunea.

De altfel, arhitectul Rafael da Silva e Castro (mort în 1892) nu pare să fi fost interesat de simplitate şi claritate în planurile sale, ci mai degrabă de un aspect bogat, potrivit unui loc care se numeşte, în original, „Real Gabinete Português de Leitura”. Acest loc trebuia să reprezinte mai mult decât o simplă sală de lectură: un adevărat centru cultural al populaţiei de refugiaţi portughezi, un simbol al comunităţii portugheze din Brazilia, o punte de legătură între cele două ţări.

A trebuit să treacă o jumătate de secol de la ideea acelor imigranţi (din 1837) şi până la definitivarea clădirii (în 1887), dar efortul a meritat din plin. Biblioteca poate fi vizitată zilnic şi gratuit, în prezent, dar cărţile vechi şi rare nu pot fi consultate decât de către specialişti.

2. Biblioteca mănăstirii Wiblingen (Germania)

Construită în 1744, în complexul unei abaţii benedictine ale cărei origini datează încă din secolul al XI-lea, această bibliotecă este una dintre cele mai cunoscute clădiri în stil rococo din sudul Germaniei de astăzi. Proiectul său a fost unul ambiţios, clădirea trebuind să impresioneze atât ochiul privitorului, cât şi mintea acestuia, avertizat încă de la intrare prin inscripţia: „In quo omnes thesauri sapientiae et scientiae“ – „Aici sunt adunate toate comorile de cunoaștere și știință”.

Numeroase coloane cu capiteluri aurite şi statui cărora stucatură le conferă aparenţa de marmură, deşi sunt făcute din lemn, alături de tavanul cu pictură bogată şi priceputa utilizare a luminii naturale formează imaginea unui adevărat simbol al artei baroce.

3. Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin (Irlanda)

Pe numele ei irlandez „Leabharlann Choláiste na Tríonóide”, biblioteca este celebră în primul rând pentru „The Long Room”, cea mai lungă galerie cu cărţi din lume: 65 de metri. „Camera lungă” adăposteşte peste 200.000 de cărţi şi peste 40 de busturi ale unor personalităţi importante – exclusiv bărbaţi până în februarie 2023, când au fost adăugate şi primele patru busturi de femei.

Dar mai există şi alte cifre impresionante aici. Biblioteca a fost inaugurată în 1592, în acelaşi timp cu colegiul în sine, ceea ce o face cea mai veche din Irlanda. Este şi cea mai mare din ţară, cu peste șase milioane de documente tipărite, plus vechi opere medievale manuscrise. Cea mai valoroasă carte de aici este Evangheliarul din Kells, o capodoperă manuscrisă, plină de ilustraţii, realizată în jurul anului 800 de către călugări celţi.

Camera Lungă a fost construită mai târziu, în prima jumătate a sec. al XVIII-lea, în clădirea care acum se numeşte „The Old Library”. La început, cărţile se găseau doar pe rafturile de jos, dar cum instituția poate primi câte un exemplar din orice publicaţie din Anglia şi Irlanda, rafturile s-au dovedit neîncăpătoare şi sala a trebuit modificată de câteva ori. Acum se află acolo cca 200.000 de exemplare, aranjate nu după gen, alfabetic sau cronologic, ci după mărime: cărţile mai mari jos, iar cele mai mici sus. De ce? Când urci pe scară să cauţi o carte, te descurci mai uşor la coborâre cu una mică decât cu una mare.

Fanii filmelor din franciza „Star Wars” au observat probabil asemănarea dintre această galerie şi sala arhivelor cavalerilor Jedi din „Atacul Clonelor”. Administraţia Colegiului Trinity a acuzat Lucasfilm că le-ar fi copiat biblioteca fără a le acorda vreun credit, însă producătorii filmului au respins acuzaţiile, spunând că sala lor este inspirată de mai multe biblioteci englezeşti, nu de una în particular. Iar administraţia colegiului nu a întreprins nicio acţiune legală, deoarece drepturile de autor asupra arhitecturii bibliotecii de la Trinity ar fi fost mult prea vechi pentru a mai fi încă valabile în zilele noastre.

4. Biblioteca Universităţii Tehnice „Gheorge Asachi” din Iaşi (România)

Reprezentanta ţării noastre în această listă adăpostea aproximativ 12.000 de volume iniţial, însă a ajuns astăzi la circa un milion, din domenii variate ale ştiinţei, tehnologiei, economiei şi legislaţiei. La fel ca restul Palatului Universitar din Copou, şi această bibliotecă a fost proiectată de către cunoscutul arhitect elveţian Louis Blanc (1860-1903), căruia îi datorăm mai multe clădiri emblematice pentru arhitectura urbană de la noi, de la cumpăna secolelor XIX şi XX.

La bază au stat schiţele profesorului de chimie de la Universitatea din Iaşi de atunci Petru Poni (1841-1925), care se inspirase din călătoriile sale prin mai multe centre universitare importante din Europa. În Al Doilea Război Mondial, când linia frontului a ajuns la Iaşi (1944), corpul de clădire în care se află biblioteca aceasta a fost puternic bombardat şi propus pentru demolare. Însă profesorii şi studenţii Şcolii Politehnice şi-au unit eforturile pentru a salva clădirea, a cărei renovare s-a încheiat spre sfârşitul anilor 1950.

În luna noiembrie 2024, ca urmare a numărului mare de turişti dornici să viziteze acest loc – inclus, în 2015, într-un top internaţional al celor mai frumoase biblioteci din lume-, Senatul universităţii a hotărât ca el să poată fi vizitat ca obiectiv turistic, cu bilet de intrare, nu doar pe bază de cerere de lectură, ca până atunci.

5. Biblioteca din Binhai (Tianjin, China)

Cunoscută sub numele de „Ochiul”, datorită deschiderii de formă ovală din faţada clădirii, ce dă înspre sfera luminoasă uriaşă care tronează în auditorium, această bibliotecă futuristă cu o suprafaţă de aproape 34.000 mp a fost realizată în doar trei ani de la începutul planificării.

Cu cinci niveluri, fiecare împărţit în rafturi ce dau pereţilor o aparenţă de obloane albe, cu linii lungi, curbate şi tavan boltit în cascadă, clădirea îndeplineşte mai multe funcţii. Este centru educaţional, spaţiu social şi legătură dinspre parcul alăturat către districtul cultural din care face parte, alături de alte câteva clădiri.

Proiectul nu este considerat finalizat, deoarece planul iniţial prevedea acces la toate rafturile clădirii, inclusiv la cele de foarte sus, iar arhitecţii de la MRDV – firma olandeză care l-a realizat – intenţionează să îl realizeze la un moment dat, chiar şi după darea în folosinţă a bibliotecii. Până atunci însă, pe acele rafturi de sus se află plăcuţe de aluminiu printate colorat astfel încât să pară cărţi.

6. Biblioteca abaţiei Admond (Austria)

O altă bijuterie barocă, aflată tot într-o mănăstire, dar şi cea mai mare bibliotecă monahală din lume, aceasta este biblioteca abației Admond. Diverse forme de artă (arhitectură, sculptură, frescă, scrieri ş.a.) îmbinate într-un întreg de frumos şi cunoaştere, care a rezistat până la noi încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Idealurile Iluminismului sunt aici puse concret în practică de către maestrul constructor Josef Hueber, care şi-a dorit ca „lumina să umple nu doar mintea, dar şi această încăpere”. Tot în spiritul Iluminismului au fost pictate şi cele șapte fresce de pe tavan, de către Bartolomeo Altomonte (în vârstă de 80 de ani, la momentul acela), reprezentând stadiile cunoaşterii umane de la gândire şi vorbire până la ştiinţe şi revelaţie divină.

În bibliotecă există 16 sculpturi şi două basoreliefuri întinse, toate din lemn poleit cu aur sau bronz, realizate de Josef Stammel. Dintre acestea, doar patru contrastează cu spiritul general, iluminist al locului, dar impresionează prin dimensiunile şi expresivitatea lor: Moartea, Judecata, Raiul şi Iadul.

7. Biblioteca în pământ (Chiba, Japonia)

La doar o oră şi jumătate de Tokyo, într-o regiune sălbatică, se găseşte o întinsă fermă agricolă numită Kurkku Fields, în care se încearcă apropierea cât mai autentică a omului cu natura. Aici sunt îmbinate proiecte ce vizează domenii diverse precum agricultura, alimentaţia responsabilă, arta şi natura. Dar cel mai cunoscut şi special dintre toate este biblioteca îngropată realizată în 2023 de către arhitectul Hiroshi Nakamura.

În Japonia, pământul este considerat sursa vieţii şi un simbol al maternităţii, iar Nakamura a dorit să îşi integreze în el construcţia, fără coloane sau grinzi, să nu modifice cu aroganţă spaţiul vizibil. Scopul lui a fost să ofere un adăpost, un loc primitor agricultorilor, printr-o mică fantă într-un teren cândva abandonat.

Văzută de sus, fanta are forma unei picături de apă, probabil pentru că se află în imediata apropiere a unui iaz („Mama iaz”, după cum îl numesc localnicii). Pe măsură ce cobori, descoperi rafturile cu cărţi din „pereţii” laterali, săpaţi în pământ şi acoperiţi cu iarbă. Încăperile au înălţime variabilă, în funcţie de înălţimea pământului din fiecare parte – în unele spaţii nu au loc să intre decât copii, iar în mijloc, în partea cea mai profundă, se află un spaţiu pentru povestit, în formă de uter, cu gradene din lemn, deasupra căruia se deschide acoperişul solar al bibliotecii ca o gaură de muşuroi de cârtiţă.

8. Biblioteca mănăstirii Strahov din Praga (Cehia)

A doua cea mai veche mănăstire din Cehia şi unul dintre cele mai importante monumente nu doar religioase, dar şi culturale şi istorice din Europa Centrală, Strahov, a fost fondată în anul 1140. La vremea respectivă, era mai mare decât castelul din Praga şi cea mai mare construcţie romanică din Boemia (dacă nu chiar din întreaga Europă).

Unul dintre stareţii ei, Jeronym Hirnhaim, a construit prima sală a bibliotecii de aici, Sala Teologică, începând cu anul 1671. Adevărată capodoperă a stilului baroc, bogat ornamentată şi cu fresce impresionante, această sală nu poate fi vizitată în prezent, ci doar privită din uşă, pentru a se păstra la interior condiţiile ideale de depozitare pentru valoroasele documente vechi dinăuntru, precum cea mai veche evanghelie scrisă pe pergament (Evanghelia Strahov, scrisă în limba latină în anii 860-865).

Hirnhaim a fost şi cel care a conceput câteva „gadgeturi” utile cititorilor, precum decoraţiunile aurite de deasupra rafturilor, care indică tipul de literatură din zona respectivă sau o maşinărie care permite lucrul cu mai multe cărţi simultan, pentru realizarea de compilaţii. Ulterior a fost construită şi a doua sală a bibliotecii, Sala Filosofică, iar în prezent cele două adăpostesc peste 120.000 de volume rare, adunate de călugări de-a lungul vremii.

9. Biblioteca Nakajima a Universităţii din Akita (Japonia)

Inaugurată în 2008, după planurile cunoscutului arhitect Mitsuru Sineda, această bibliotecă a primit numeroase premii internaţionale, precum Good Design Award şi International Architecture Award. Şi pe bună dreptate, căci are un stil arhitectural unic, cu un fel de coloseum de cărţi semi-circular, cu structură construită preponderent din lemn de cedru (copac răspândit în regiune) şi un tavan foarte asemănător cu o umbrelă.

Biblioteca este deschisă non-stop, dorindu-se a fi un spaţiu care nu doarme niciodată, oricând la dispoziţia studenţilor universităţii.

10. Biblioteca municipală sub-centrală din Beijing (Tongzhou, China)

Declarată de către Federaţia Internaţională a Asociaţiilor şi Instituţiilor de Biblioteci drept Biblioteca Publică a Anului 2024, această clădire deţine şi titlul de cel mai mare spaţiu climatizat pentru lectură din lume, precum şi pe cel de cea mai mare structură cu pereţi din sticlă portanţi din China.

Proiectul a fost realizat de firma Snøhetta, norvegiană la origine, care şi-a dorit o transformare totală a conceptului de bibliotecă „tradiţională” în condiţiile erei digitale pe care o trăim. Clădirea, aflată în mijlocul unui întreg district cultural construit în apropierea capitalei chineze, este un loc de învăţare, de cultură şi de partajare a cunoştinţelor în interiorul comunităţii, cu spaţii pentru spectacole, expoziţii şi conferinţe sau dedicate eforturilor de restaurare a cărţilor vechi.

S-ar putea spune că această bibliotecă aduce cu un templu fantastic al cărţilor, cu zidurile ei transparente, care invită parcă natura alături de cititor, şi cu interiorul său în formă de vale şi coline terasate, ce urmează traseul râului Tonghui, parte a Marelui Canal (cel mai mare fluviu artificial din lume).

Grija pentru sustenabilitate a fost o preocupare principală a proiectanţilor, clădirea primind punctaj maxim la evaluarea GBEL. Amprenta de carbon a fost foarte redusă, la fel consumul de materiale, în general, şi datorită folosirii unor elemente modulare cu cu funcţii multiple. De exemplu, coloanele interioare, care sugerează trunchiuri înalte de gingko, terminate cu frunze mari, deschise, pe plafon, au integrate tehnologia ce permite controlul climei, luminii şi acusticii bibliotecii, iar cele exterioare canalizează apa de ploaie de pe acoperiş, direcţionând-o către un sistem de irigaţii.

Sticla folosită la pereţi este una cu emisivitate redusă, iar acoperişul are nu numai rolul de a reduce din căldura solară orientată spre pereţi, dar şi de a produce energie regenerabilă, fiind realizat în parte din elemente fotovoltaice.

Oricare din aceste zece biblioteci merită vizitate o dată în viață. Orice timp petrecut acolo este un câștig nu doar pentru mintea cititorului,ci și pentru ochii iubitorului de frumos.