Filarmonica din Hamburg: locul în care muzica și arhitectura au același ritm

Din 2017, Hamburg are un nou brand arhitectural care a devenit rapid cunoscut în lume. Filarmonica din Hamburg – Elbphilharmonie, Filarmonica Elba sau, pentru localnici, Elphi – a fost proiectată de către renumiţii arhitecţi Jacques Herzog şi Pierre de Meuron și s-a dovedit a fi cel mai mare proiect de arhitectură și dezvoltare urbană din Europa.

Clădirea Filarmonicii, devenită punct de reper arhitectural pentru orașul Hamburg și nu numai, este situată pe vârful vestic al orașului HafenCity, în vecinătatea sitului Speicherstadt, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Ansamblul de 1.300.000 metri pătrați este format din două săli de concert, o zonă de educație muzicală, un hotel, apartamente private, restaurante, parcări și o piațǎ accesibilă publicului, pentru o vedere panoramică unică a întregului oraș, inclusiv asupra portului.

Edificiu nou pentru Filarmonica din Hamburg, într-un context istoric

Între anii 1963 și 1966, arhitectul Werner Kallmorgen a creat Kaispeicher A – un magazin depozit de ceai, tutun și cacao. Plecând de la această clădire de cărămidă roșie, Herzog și de Meuron au ridicat una nouă din sticlă, cu înălțimea de 110 metri și de 26 de etaje.

Elementul spectaculos al acesteia este acoperișul ridicat pe o structură de susținere din grinzi curbe de oțel, care ajunge, în punctul cel mai înalt, până la 110 de metri, fiind cunoscut drept ”valuri de sticlă”. Această formă este unul dintre elementele care fac clădirea unică și o transformă într-un reper arhitectural nu doar al orașului.

Acoperișul este alcătuit din aproximativ 6.000 de panouri perforate de aluminiu, acoperite cu un strat de pulbere pentru protecția împotriva razelor UV și a coroziunii, astfel încât să reziste fără probleme în următorii 20 de ani. Panourile sunt montate pe o structură tot de aluminiu, cu ajutorul a 4.500 de suporturi cilindrice, formate dintr-o placă de bază de oțel și un tub de oțel sudat.

Cele două unități ale clădirii sunt legate între ele printr-o piață – Plaza: o platformă aflată la 37 de metri înălțime, cu vedere asupra Hamburgului și a portului. Este vorba de un spațiu de 4.000 de metri pătrați, între baza vechiului depozit din cărămidă și adăugirea din oțel și sticlă.

Platforma oferă o panoramă de 360° asupra orașului. Vizitatorii pot ajunge sus pe o scară rulantă de aproximativ 80 de metri lungime, ușor curbată, dar și printr-o alta mai scurtă, care împreună leagă parterul cu Plaza. Pe ansamblu, accesul în întreaga clădire se face cu ajutorul a 29 de ascensoare și 11 scări interioare.

La etajele superioare au fost amenajate un hotel de 5 stele cu 244 de camere, 45 de locuințe private de lux și mai multe restaurante. În partea superioară se află o parcare cu 540 de locuri.

Interior la fel de fabulos ca exteriorul

Deosebit de spectaculoase sunt însă cele două săli principale destinate muzicii – Sala Mare și Sala Mică și spațiul educațional, Kaistudios.

Sala Mare a filarmonicii – sau „Inima Elphi” – are o înălțime de 25 de metri, acoperă spațiul dintre etajele 12 și 16 ale clădirii și este proiectată după principiul „arhitecturii de podgorie”, așa cum se întâlnește și la Sala Filarmonicii din Berlin.

În jurul scenei și ușor retrase în mijlocul sălii, sunt amenajate 2.100 de locuri, pe niveluri care se ridică de jur împrejur. Niciun ascultător nu se află la mai mult de 30 de metri de dirijor, ceea ce face din acest spațiu sonor un loc pentru întâlniri muzicale de neuitat.

Cât privește acustica, de obținerea unui sunet excepțional s-a ocupat cunoscutul acustician Yasuhisa Toyota care a dezvoltat o structură specială pentru perete și tavan numită „Pielea Albă”. Acest lucru presupune că plăcile din fibră de gips cu precizie de 10.000 de milimetri, microfonate individual, împrăștie sunetul în mod specific în toate colțurile.

Un alt element excepțional al acestri săli este orga de 15 metri pe 15 metri, produsă special pentru Filarmonica din Hamburg de atelierul tradițional Klais din Bonn. Aceasta are 69 de registre cu 4.765 de tuburi, dintre care 380 sunt din lemn. Tuburile sunt amplasate în, lângă și în spatele scaunelor spectatorilor, asigurând o experiență sonoră memorabilă.

Pe partea de est a Elbphilharmonie este amplasată Sala Mică, având o capacitate de până la 550 de persoane. Și aici se observă atenția pentru asigurarea acusticii perfecte, pereții fiind acoperiți de panouri din lemn frezat și curbat.

Tribuna poate fi complet retrasă în peretele din spate, scaunele rabatate și bannerele acustice textile pot fi trase în jos de pe tavan, extinzând astfel posibilitatea de a folosi sala în diferite moduri.

Educație muzicală, pe lângă arhitectură și muzică

Filarmonica se mai bucură și de o a treia sală, împărțită în șapte – Kaistudios, care găzduiește zona de educație muzicală și în care se pot desfășura activități pentru mai mult de 150 de persoane.

De asemenea, Kaistudios găzduiește ”Lumea Instrumentelor Elphi”, unde copiii și adulții pot încerca instrumente de peste tot din lume în diverse ateliere.

Complexul Elphi nu se reduce doar la sălile de muzică. Vorbim despre un întreg ansamblu arhitectural și de o strategie de dezvoltare urbană. Vizitatorii pot interacționa cu tot proiectul, prin intermediul „Smart Table” – o masă mare, circulară, cu un blat din sticlă sensibil la atingere, aflată în mijlocul Pieței.

Dincolo de frumusețea arhitecturală și de conceptul inovator, Elbphilharmonie a stârnit numeroase controverse în rândul locuitorilor din Hamburg, deoarece bugetul de 77 de milioane de euro adoptat inițial a fost depășit de 10 ori. De ce? Pentru că materialele folosite și mai ales combinația dintre ele au fost făcute special pentru acest proiect.

Se poate spune că, pe termen lung, impactul financiar, social și cultural asupra orașului se va atenua și că efortul se va dovedi meritat? Cert este că rezultatul proiectului este o capodoperă a arhitecturii, o construcție reprezentativă nu doar pentru cei care au realizat-o, ci și pentru Filarmonica din Hamburg și, în final, pentru un oraș întreg.